Carlo Ancelotti l-a depășit pe Alex Ferguson la numărul de partide ca antrenor în Liga Campionilor, dar borna celor 191 de meciuri se stinge pe fundalul meciului cu City, precum nuanțele extravagante de lime pe negrul tricourilor lui Real după o lecție predată de Guardiola. Pe mai toate bulevardele Madridului ”îndoliat”, un of prelung a răsunat, la propriu, de patru ori în noaptea unei jumătăți de mai clădită pe iluzii, până la urmă.
Căci iluzii au fost, nici n-aveau cum să nu fie, la Madrid, după a doua repriză din tur. N-aveau cum să lipsească oricum, căci ”madridiștii” păstrează totdeauna o semeție aparte care îi împiedică să configureze eșecul, ar fi împotriva unui ADN, s-ar rescrie religia firii lor. Însă ce a reușit Guardiola pe Etihad e o lecție magistrală, crescută pe setea furibundă de Champions League a unui proiect în care s-au băgat bani cu nemiluita. Revedeți strigătul lui Pep după goluri, spre tribune!
Parcă nu avea cum și de data asta City să nu fie în finală și să nu o câștige, cred eu. Mai ales în contextul unui Real oscilant, per total în acest sezon, și cu o semifinală italiană de partea cealaltă în care a lipsit strălucirea de cel mai înalt nivel, să fim drepți. A lipsit parcă Champions din Champions League.
Albul perfecțiunii, albul regal, albul trofeului ridicat s-a stins aseară. E nevoie de o nouă etapă la Real Madrid, se vede cu ochiul liber. Cu Barcelona dansând spre titlu în La Liga, cu Atletico aproape să-i fure locul 2 (și ceva îmi spune că până la capăt așa va fi), Realul coboară spre porțile unei zodii noi. Foarte probabil se va adapta și răsuci în culise, are toate armele pentru asta, nici nu ne vom da seama ce face o vară când ești Real Madrid!
Însă acest 0-4 cu City, cu Guardiola, este și o repunere a fotbalului în drepturi, aș îndrăzni să spun. Pe de o parte, pentru că fotbalul mai bun a câștigat biletul de finală, pe de altă parte, pentru că ”trufia madridistă” s-a hrănit de mult prea multe ori din acel noroc pe care învingătorii și-l cos la rever și care îi aduce la mal chiar și când pe teren nu ies toate pe măsura așteptărilor.
Când ”AS” scrie că City a fost ”abrumadoramente superior”, sunetul cuvântului e parcă mai amplu decât ”copleșitor”, trece dincolo de traducerea simplă precum Bernardo Silva printre umbrele negre din defensiva Realului. Și descrie cumva senzorial ce s-a petrecut în returul semifinalei de Liga Campionilor.
Un 4-0 care deschide râul de ”meme-uri” pe net și care a amuțit Madridul obișnuit să cânte mai mereu în miez de noapte, vara, pe terasele rostogolite de la Chamartin până spre nesfârșitul orgoliu. Nu a fost Haaland, poate a fost propria limită, de data asta. Știu, imposibil de acceptat!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER